Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) evidențiază faptul că toate faptele sunt apreciate în funcție de intenția aflată la baza lor. Aceasta este o reglementare generală și se aplică în cazul tuturor actelor de adorare și interacțiunilor dintre oameni. Astfel, cel care a intenționat atingerea unui interes anume, nu va obține decât cele de care este interesat în urma acțiunilor sale, fără nicio răsplată. Acela, însă, care prin fapta sa a intenționat apropierea de Allah Preaînaltul (și adorarea Sa) va primi pentru fapta sa răsplata și recompensa cuvenite, chiar și dacă ar fi vorba despre îndeplinirea unor acțiuni obișnuite, precum a mânca sau a bea. Apoi, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a dat un exemplu pentru a evidenția impactul intenției asupra faptelor și cum ele se diferențiează unele de altele, deși în mod aparent ar părea că este vorba despre una și aceeași acțiune. Astfel, el a făcut clar faptul că pentru acela care a emigrat și și-a părăsit țara pentru a-L mulțumi pe Domnul său, emigrarea sa este corectă din punct de vedere religios, acceptată și răsplătită pentru sinceritatea intenției sale; în vreme ce acela care urmărește prin emigrarea sa un interes lumesc, precum averea, un statut înalt, comerțul sau căsătoria, nu va primi pentru emigrarea sa decât ceea ce el a intenționat, fără a avea parte de răsplată și recompensă.

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a explicat că cel care inovează în religie sau face un lucru pentru care nu există dovezi în Coran sau Sunnah, va avea acel lucru respins și neacceptat de către Allah.

'Omar ibn al-Khattab (Allah să fie mulțumit de el) ne înștiințează că Gavriil (Pacea fie asupra sa) s-a arătat în fața Companionilor (Allah să fie mulțumit de ei) sub înfățișarea unui străin, purtând haine foarte albe și având părul foarte închis la culoare; iar semnele drumeției - precum oboseala, praful, părul neîngrijit și hainele murdare - nu erau vizibile și niciunul dintre cei prezenți nu îl cunoștea. Aceasta se întâmpla în timp ce ei stăteau împreună cu Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). El s-a așezat în fața Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) asemenea unui învățăcel și l-a întrebat despre Islam. Profetul i-a răspuns indicând stâlpii Islamului, și anume, acceptarea celor două mărturisiri de credință, împlinirea celor cinci Rugăciuni zilnice, oferirea Zakatului acelora care sunt îndreptățiți să îl primească, Postul în luna Ramadan și îndeplinirea Hajjului (Pelerinajul obligatoriu) pentru cei care sunt în măsură să o facă. Cel care întrebase a spus: „Ai spus adevărul!" Companionii au fost uimiți că el a pus întrebarea, ceea ce, aparent, indica faptul că nu știa răspunsul, iar mai apoi afirma că răspunsul era corect. Apoi, el l-a întrebat pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) despre credință, iar acesta i-a răspuns enumerând cei șase stâlpi ai acesteia, și anume: credința în existența lui Allah Preaînaltul și a Atributelor Sale, atribuirea numai Lui a acțiunilor Sale specifice, precum creația, și consacrarea numai pentru El a actelor de adorare; credința în Îngerii pe care Allah i-a creat din lumină, ca supuși nobili, care nu arată nesupunere față de Allah Preaînaltul și întotdeauna împlinesc poruncile Sale; credința în Cărțile Sfinte revelate de Allah Preaînaltul mesagerilor Săi, precum Coranul, Tora și Evanghelia; credința în Mesagerii care au transmis religia lui Allah, precum Noe, Avraam, Moise, Iisus, precum și alții dintre profeți și mesageri, până la ultimul dintre ei Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lor); credința în Ziua de Apoi, incluzând credința în viața de după moarte - mormântul și barzakh (perioada de tranziție din momentul morții și până în Ziua Învierii), precum și în faptul că fiecare ființă umană va fi înviată după moarte și va trece prin Judecată, sfârșind apoi, fie în Paradis, fie în focul Iadului; și credința că Allah a predestinat toate lucrurile conform Științei, Înțelepciunii, modului în care au fost scrise și Voinței Sale care a precedat totul și că nimic nu se întâmplă decât conform predestinării și creației Sale. Apoi, l-a întrebat despre ihsan (bunătate și excelență), iar Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a răspuns că ihsan-ul înseamnă să Îl adori pe Allah ca și cum L-ai vedea, iar dacă omul nu poate atinge acest nivel, atunci ar trebui să Îl adore pe Allah Preaînaltul fiind permanent conștient de faptul că El îl privește. Primul nivel este cel al vederii, priceperii și înțelegerii Atributelor și Acțiunilor lui Allah și acesta are un rang mai înalt, iar al doilea nivel este cel al conștientizării supravegherii tale de către Allah. Apoi, l-a întrebat pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) despre timpul Ceasului de Apoi, iar el a clarificat faptul că acesta este unul dintre lucrurile a căror cunoaștere Allah a păstrat-o doar pentru Sine; astfel încât niciuna dintre creațiile Sale nu are cunoștință despre el, nici cel care a fost întrebat și nici cel care a întrebat. Apoi, l-a întrebat despre semnele Ceasului de Apoi, iar el a făcut cunoscut că printre semnele acestuia se află creșterea numărului de femei înrobite și al copiilor acestora sau ceea ce ar însemna răspândirea ingratitudinii și a relei comportări a copiilor față de mamele lor, pe care le tratează ca pe niște sclave; precum și că păstorii și oamenii săraci vor ajunge să ducă o viață opulentă în vremurile de pe urmă, mândrindu-se și întrecându-se în construirea și decorarea caselor lor impunătoare. Apoi, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a înștiințat că cel care întreba era Gavriil, care venise să îi învețe pe Companioni această dreaptă religie.

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a corelat Islamul cu o structură solidă cu cinci stâlpi ce susțin acea structură, iar restul caracteristicilor Islamului reprezintă completarea structurii. Primul stâlp: cele două mărturisiri de credință - nimeni nu este demn de adorare cu excepţia lui Allah şi că Mohammed este Trimisul Său (Aș-hadu an lā ilāha ill-Allah, ua aș-hadu anna Mohammedan ar-Rasūl Allah) formează împreună primul stâlp al Islamului și sunt inseparabile. Robul le rostește acceptând Unicitatea lui Allah și faptul că doar El Singurul și nimeni altcineva nu merită a fi adorat și se comportă ca atare, crezând în mesajul lui Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Cel de-al doilea stâlp: efectuarea Rugăciunii (as-salah), reprezetând cele cinci Rugăciuni obligatorii într-o zi și noapte: înainte de răsărit, prânz, după-amiază, apus și noapte, în conformitate cu caracteristicile și stâlpii fiecăreia. Cel de-al treilea stâlp: oferirea Carităţii anuale obligatorii (az-Zakah) categoriilor de oameni care o merită. Acesta reprezintă un act de adorare financiar obligatoriu pentru fiecare persoană care conform Legii Islamice are un anumit venit. Cel de-al patrulea stâlp: Pelerinajul la Mecca (al-hajj). Cel de-al cincilea stâlp: Postul din luna Ramadan (as-Siyam), care înseamnă abținerea de la mâncare, lichide și alte lucruri care anulează Postul, din zorii zilei și până la apus, cu intenția de a-L adora pe Allah Preaînaltul.

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) menționează dreptul lui Allah asupra robilor Săi și dreptul robilor Lui asupra Sa și arată că dreptul lui Allah asupra robilor Săi este ca aceștia să Îl adore numai pe El și să nu-I facă pe nimeni asociat, și că dreptul robilor asupra lui Allah este ca El să nu îi pedepsească pe aceia care cred în Unicitatea Sa și nu Îi asociază Lui nimic altceva. Apoi, Mu‘adh a spus: „O, Mesager al lui Allah, oare nu ar trebui să înștiințez oamenii pentru ca ei să se bucure de această binecuvântare?“ Însă Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a spus să nu-i informeze, pentru ca ei să nu se bazeze exclusiv pe acest aspect.

Mu‘adh ibn Jabal (Allah să fie mulțumit de el) călărea în urma Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), când acesta l-a chemat: „O, Mu'adh!” și a repetat aceasta de trei ori, exprimând importanța a ceea ce urma să îi spună. Și de fiecare dată, Mu'adh îi răspundea în mod repetat: „Sunt aici, sub porunca ta, o, Mesager al lui Allah!”, adică sunt aici pentru a îți răspunde și sunt bucuros să îți răspund. Atunci, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) l-a înștiințat că Allah îl va face interzis Focului Iadului pe cel care, cu sinceritate din inima sa mărturisește că nu există altă divinitate în afară de Allah și că Mohammed este mesagerul lui Allah, dacă el a murit având această credință. Mu'adh (Allah să fie mulțumit de el) l-a întrebat pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) dacă poate să îi înștiințeze pe oameni despre aceasta pentru a le vesti un lucru plăcut și îmbucurător. Însă Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) s-a temut că oamenii se vor baza mai apoi numai pe aceasta, iar faptele lor bune vor scădea. Așa că Mu'adh nu a vorbit nimănui despre aceasta decât înainte de a muri, datorită temerii sale de a cădea în păcatul ascunderii științei.

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ne înștiințează că dacă o persoană spune și mărturisește că „nu există niciun alt dumnezeu în afară de Allah" - ceea ce înseamnă că nimeni nu este cu adevărat demn de a fi adorat în afara lui Allah - și nu crede în nimic din ceea ce este adorat în afară de Allah, și se dezice de toate celelalte religii în afara de Islam, proprietatea și sângele său devin inviolabile pentru musulmani. Noi nu putem judeca decât conform faptelor sale vizibile, evidente. Prin urmare, proprietatea sa nu poate fi luată, și nici sângele său vărsat, decât dacă comite o crimă sau o infracțiune care implică o astfel de pedeapsă conform legilor islamice. Iar Allah este cel care va lua în grija Sa judecarea acestuia în Ziua Judecății - dacă el a fost sincer îl va răsplăti, iar dacă a fost ipocrit îl va pedepsi.

Un om l-a întrebat pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) despre două trăsături și condiții de bază: una care face ca intrarea în Paradis să fie inevitabilă, iar cealaltă care face ca intrarea în Focul Iadului să fie inevitabilă. Răspunzând, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus că trăsătura care face ca intrarea în Paradis să fie sigură este ca o persoană să moară în timp ce I se supune numai lui Allah Unicul și nu Îi asociază nimic în adorare, iar trăsătura care face ca intrarea în Focul iadului să fie inevitabilă este ca o persoană să moară făcându-i asociați lui Allah, sau atribuindu-I un partener sau ceva egal cu El în Divinitatea și Suveranitatea Sa sau în privința Numelor și Atributelor Sale.

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ne spune că cel care îi consacră ceva ce îi aparține lui Allah altcuiva decât Lui, precum ruga către altcineva decât Allah Preaînaltul sau cere ajutor de la altcineva în afară de El și moare în această stare, atunci el este dintre oamenii Iadului. Ibn Masoud (Allah să fie mulțumit de el) a adăugat că cel care moare fără a-I face asociați lui Allah, va avea drept soartă Paradisul.

Atunci când Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) l-a trimis pe Mu'adh ibn Jabal (Allah să fie mulțumit de el) în ținuturile Yemenului cu scopul de a-i chema pe oameni la credința în Allah și de a-i învăța Islamul, pentru ca el să fie pregătit de întâlnirea cu aceștia și pentru a ști să-i cheme la Islam începând cu ceea ce este cel mai important, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a făcut cunoscut faptul că el va întâlni un popor de creștini. Astfel, el trebuie în primul rând să îi cheme la îndreptarea credințelor lor și la mărturisirea că nu există altă divinitate demnă de a fi adorată în afară de Allah și că Mohammed este Mesagerul lui Allah; pentru că prin mărturisirea de credință ei vor intra în Islam, și, dacă vor accepta aceasta, să le poruncească mai apoi împlinirea Rugăciunii, pentru că ea este cea mai importantă obligație a musulmanului, după credința în Tauhid (monoteism). Și în cazul în care ei vor împlini Rugăciunea, să le poruncească celor înstăriți dintre ei să plătească Dania de drept din averile lor (Zakat) celor nevoiași. Apoi, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) l-a avertizat să nu cumva să ia de la ei ceea ce este cel mai bun în averile lor, întrucât obligatoriu este să se plătească Dania din ceea ce este mediu între cele deținute de aceștia. Apoi l-a sfătuit să stea departe de nedreptate, pentru ca nu cumva un om nedreptățit, a cărui rugă întotdeauna este acceptată, să se roage împotriva sa.

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ne înștiințează că cel mai fericit dintre oameni pentru mijlocirea sa în Ziua Juecății va fi acela care mărturisește din inimă că „nu există altă divinitate în afară de Allah”, adică nimeni nu poate fi adorat întru dreptate în afară de Allah, fără a-I face asociați lui Allah și fără a o face în mod ostentativ și de ochii lumii.

Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) ne înștiințează că credința are numeroase ramuri și componente, reunind diverse fapte, credințe și vorbe. De asemenea, el a menționat că cea mai măreață componentă este credința și cel mai bun cuvânt este rostirea formulei „la ilaha illa Allah” (Nu există altă divinitate demnă de a fi adorată în afară de Allah), cunoscând sensurile acesteia și acționând în concordanță cu ea, și anume că Allah este Unul și Unicul Dumnezeu demn de a fi adorat, Singur, fără de nimeni altcineva. Și că cel mai de jos act de credință este îndepărtarea a orice le poate vătăma oamenilor în drumul lor. Apoi, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a înștiințat că modestia și sfiala este una dintre ramurile credinței, ea fiind o trăsătură de caracter care îndeamnă la a face ceea este bun și frumos și oprește de la ceea ce este urât și rău.